tradiționaliști incoerenți
descifrăm cărămidă după cărămidă
din zidul adăpostit într-o siguranță de catifea

vom afla împreună certitudinea căderilor în doi
liniștea nedescoperită din mansardele goale
actorii nopților pierdute când delirăm țigară de la țigară
eliberăm oameni în atmosferă și creștem teatre
fără stăpân

prefer să dăruiesc târziul în fiecare dimineață
să ofer case de sticlă în geamantane de piele
să vopsesc în alb chibriturile din mâna femeii
deasupra căreia au turnat un alt trotuar
înainte de toate

la sfârșitul acestui poem abominabil
nu am să-ți mărturisesc niciodată de ce se întărește sângele când plouă
după litera A urmează oricum
un alt infinit